După o vară obositoare şi fără prea multă distracţie am decis să plec singur în vacanţă unde pot să mă relaxez şi să mă simt bine. Părinţii mei sunt de mai bine de 6 luni pe insula Ponza la 40 km de localitatea Formia. Cu alte cuvinte izolat de continent iar singurul transport este bacul. Apa este adusă zilnic cu vaporul deoarece nu există sursă de apă iar curentul electric este adus prin cabluri de pe continent. Este o insulă turistică destul de frumoasă cu o vegetaţie extrem de ciudată, aici nu ninge niciodată iar toamna este ploioasă. Cu sute de ani în urmă localnicii trăiau din pescuit şi schimb de bunuri. Şi azi se pot vedea grotele în care trăiau. E foarte frumos să vizitezi vara deoarece poţi face scufundări şi nu este foarte mult vânt. Dacă sunt valuri mari nu circulă nici un vapor şi rămâi captiv pe insulă. Inula are două localităţi Ponza şi Le Forna despărţite de un drum destul de îngust şi bine asfaltat ce nu depăşeşte 4 km.
Am luat avionul pe 22.09 către Roma – Ciampino şi am ajuns la Termini Station, Rome în jurul orei 9:30 ora locală unde nu am apucat să vizitez foarte mult. La ora 11:45 am plecat cu trenul către Formia iar apoi bacul către Ponza. Pe scurt 12 ore pe drum din care 2 dormite în avion şi bac.
Pe 23.09 am luat insula la pas şi am ajuns până la Le Forna iar pe seară m-am plimbat cu o maşină destul de ciudată în care dabeda am intrat, am mers pe drumiri destul de înguste şi a fost foarte interesant.
Pe 24.09 am luat maşina pânâ la Le Forna şi am fost pe plajă, din cauza vremii nefavorabile nu am avut ce face aşa că am stat în casă şi am jucat table şi cărţi.
Pe 25.09 am lenevit şi am stat la soare, vânt şi nisip. Nu am reuşit să mă bronzez. Am văzut foarte multe sopârle micuţe şi pisici maidaneze. Nu am ştiut că sopârlele adoră ciocolata, am lăsat la soare o bucată de ciocolată şi o sopârlă curajoasă a venit să guste delicioasa ciocolată topită “ciocolată de România”.